Comunicat

Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria (UCRU) îşi exprimă regretul deoarece comunitatea românilor din Ungaria a redevenit un instrument al disputelor politice dintre România şi Ungaria. Ca oameni care ne trăim zilnic soarta de minoritari, suntem solidari cu oricare comunitate etnică trăitoare într-o altă ţară. Considerăm, însă, că este o mare greşeală, dacă politicienii oricărei ţări se folosesc de problema unei naţionalităţi, aşa cum o cer interesele lor cotidiene. Suntem nedumeriţi şi pentru că la problemele concrete enumerate recent de ministrul român de externe, Titus Corlăţean, Budapesta a răspuns cu generalităţi, punând accentul pe compararea inutilă a situaţiei etnicilor români din Ungaria şi a celor maghiari din România.

Nimeni nu neagă faptul că Ungaria a creat, acum 19 ani, un fond juridic al reprezentării intereselor naţionalităţilor din ţară care, însă, în cazul românilor din Ungaria, nu funcţionează conform aşteptărilor. De la alegerile de naţionalitate, organizate în anul 1998, tot mai multe persoane neaparţinătoare comunităţii românilor din Ungaria sunt alese în autoguvernările româneşti locale. Din 2006, prin fenomenul etnobusiness-ului, aceste persoane care nu aparţin comunităţii noastre ajung în organele de conducere ale Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria. Astfel s-a putut întâmpla că declaraţia ministrului român de externe a fost analizată în presa maghiară de cineva care nu este român din Ungaria. Probabil, un asemenea sistem autoguvernamental, plin de contradicţii, nici Ungaria nu l-ar dori niciunei comunităţi maghiare de dincolo de graniţe. Respingem categoric acuzaţiile apărute în mai multe organe de presă din Ungaria, care sugerează că organizaţii civile, înfiinţate pentru reprezentarea intereselor românilor din Ungaria, ar ridica ziduri între cele două ţări.

Este incontestabil că în Ungaria există şcoli şi biserici pentru naţionalitatea română, dar dincolo de datele statistice, privite adesea prin ochelari roz, se ascunde realitatea amară. Bisericile ortodoxe române (părţi ale patrimoniului cultural al Ungariei) se află într-o stare deplorabilă, preoţii ortodocşi îşi primesc salariile cu întârziere de mai multe luni, iar asociaţiile civile ale naţionalităţii române sunt finanţate insuficient, ajungând la limita funcţionării. La nivelul administraţiei publice, românii din Ungaria nu dispun de niciun specialist care să le reprezinte interesele.

Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria, ca organizaţie umbrelă a sferei civile româneşti din această ţară, îşi exprimă sincera speranţă că, prin eforturi comune, cele două ţări vor putea analiza problemele reale ale instituţiilor româneşti din Ungaria şi, ca urmare a tratativelor bilaterale, vor reveni asupra deciziilor comune şi asupra îndeplinirii acestora. Sperăm, de asemenea, că partea maghiară va respecta, în timpul cel mai util, propriile angajamente făcute pentru românii din Ungaria, ca de ex. susţinerea reală a vieţii Ştiinţifice şi a presei de limba română din Ungaria.

Jula, 17 august 2012                                      

 Prezidiul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria