Comunicat - Közlemény

La şedinţa sa din 8 ianuarie, Prezidiul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria a ales un nou preşedinte. Din cauza unor probleme de incompatibilitate care n-au putut fi soluţionate, Prezidiul şi-a ales noul conducător cu o întârziere de câteva săptămâni. Noul preşedinte este Emilia Martin Nagy, care va ocupa această funcţie până la următoarea adunare generală a UCRU, asigurând pentru perioada următoare funcţionarea normală a organizaţiei.

A Magyarországi Románok Kulturális Szövetsége Elnöksége 2013. január 8.-i ülésén új elnököt választott. Összeférhetetlenségi problémák és azok megoldhatatlansága miatt az Elnökség csak több hetes késéssel tudott új vezetőt választani. Az új elnök Nagyné Martyin Emília, aki a következő közgyűlésig vállalta a feladatot, ezzel biztosítva a szervezet normális működését az előttünk álló időszakban.

Comunicat

Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria (UCRU) îşi exprimă regretul deoarece comunitatea românilor din Ungaria a redevenit un instrument al disputelor politice dintre România şi Ungaria. Ca oameni care ne trăim zilnic soarta de minoritari, suntem solidari cu oricare comunitate etnică trăitoare într-o altă ţară. Considerăm, însă, că este o mare greşeală, dacă politicienii oricărei ţări se folosesc de problema unei naţionalităţi, aşa cum o cer interesele lor cotidiene. Suntem nedumeriţi şi pentru că la problemele concrete enumerate recent de ministrul român de externe, Titus Corlăţean, Budapesta a răspuns cu generalităţi, punând accentul pe compararea inutilă a situaţiei etnicilor români din Ungaria şi a celor maghiari din România.

Nimeni nu neagă faptul că Ungaria a creat, acum 19 ani, un fond juridic al reprezentării intereselor naţionalităţilor din ţară care, însă, în cazul românilor din Ungaria, nu funcţionează conform aşteptărilor. De la alegerile de naţionalitate, organizate în anul 1998, tot mai multe persoane neaparţinătoare comunităţii românilor din Ungaria sunt alese în autoguvernările româneşti locale. Din 2006, prin fenomenul etnobusiness-ului, aceste persoane care nu aparţin comunităţii noastre ajung în organele de conducere ale Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria. Astfel s-a putut întâmpla că declaraţia ministrului român de externe a fost analizată în presa maghiară de cineva care nu este român din Ungaria. Probabil, un asemenea sistem autoguvernamental, plin de contradicţii, nici Ungaria nu l-ar dori niciunei comunităţi maghiare de dincolo de graniţe. Respingem categoric acuzaţiile apărute în mai multe organe de presă din Ungaria, care sugerează că organizaţii civile, înfiinţate pentru reprezentarea intereselor românilor din Ungaria, ar ridica ziduri între cele două ţări.

Este incontestabil că în Ungaria există şcoli şi biserici pentru naţionalitatea română, dar dincolo de datele statistice, privite adesea prin ochelari roz, se ascunde realitatea amară. Bisericile ortodoxe române (părţi ale patrimoniului cultural al Ungariei) se află într-o stare deplorabilă, preoţii ortodocşi îşi primesc salariile cu întârziere de mai multe luni, iar asociaţiile civile ale naţionalităţii române sunt finanţate insuficient, ajungând la limita funcţionării. La nivelul administraţiei publice, românii din Ungaria nu dispun de niciun specialist care să le reprezinte interesele.

Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria, ca organizaţie umbrelă a sferei civile româneşti din această ţară, îşi exprimă sincera speranţă că, prin eforturi comune, cele două ţări vor putea analiza problemele reale ale instituţiilor româneşti din Ungaria şi, ca urmare a tratativelor bilaterale, vor reveni asupra deciziilor comune şi asupra îndeplinirii acestora. Sperăm, de asemenea, că partea maghiară va respecta, în timpul cel mai util, propriile angajamente făcute pentru românii din Ungaria, ca de ex. susţinerea reală a vieţii Ştiinţifice şi a presei de limba română din Ungaria.

Jula, 17 august 2012                                      

 Prezidiul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria

Állásfoglalás

A Magyarországi Románok Kulturális Szövetsége (MRKSZ) sajnálatát fejezi ki, hogy az elmúlt napokban a magyarországi román közösség ismét Románia és Magyarország politikai kereszttüzének eszközévé vált. A kisebbségi létet nap mint nap megélő emberekként, szolidárisak vagyunk a más országokban élő nemzeti kisebbségek sorsával. Súlyos hibának tartjuk viszont bármely ország politikusai részéről a „kisebbségi kártya” pillanatnyi érdekei szerinti felhasználását. Értetlenül állunk azelőtt a tény előtt is, hogy Titus Corlăţean román külügyminiszter konkrét problémafelvetéseire Budapestről csak általános érvényű válaszok hangzottak el, a hangsúly pedig áttevődött a hazai románság és a romániai magyarság helyzetének értelmetlen összehasonlítására.

Senki által sem vitatott tény, hogy Magyarország immár 19 éve megteremtette a hazai nemzetiségek érdekérvényesítésének jogi hátterét, amely azonban a hazai románság esetében nem váltotta be maradéktalanul a hozzáfűzött reményeket. Az 1998-as kisebbségi választások óta egyre nagyobb számban lepik el a helyi román önkormányzatokat a román közösséghez nem tartozó személyek. 2006 óta az etnobiznis révén a közösséghez nem tartozó személyek kerültek be a Magyarországi Románok Országos Önkormányzatának vezető szerveibe. Ennek eredményeként következhetett be az, hogy a román külügyminiszter szavait egy, a közösségünkhöz nem tartozó személy értékelhette a magyar sajtóban. Valószínűleg egy ilyen ellentmondásos önkormányzati rendszert Magyarország nem kívánna egyetlen külhoni magyar közösség számára sem. A leghatározottabban visszautasítjuk azokat a több jelentős hazai sajtóorgánumban megjelent vádakat, melyek szerint a hazai románság érdekképviselete érdekében létrejött civil szervezetek falakat emelnének a két ország közé.

Vitathatatlan tény, hogy Magyarországon léteznek iskolák, templomok a román nemzetiség számára. A sokszor rózsaszínű szemüvegen át nézett statisztikai adatok mögött viszont ott a keserű valóság, amikor a román ortodox templomok (melyek egyébként a magyarországi épített kulturális örökség részei) romos állapotban vannak, a lelkészek több hónapos késéssel jutnak járandóságukhoz, a román nemzetiségi civil szervezetek alulfinanszírozottak, ellehetetlenítve ezáltal működésüket. A közigazgatás szintjén a hazai románság érdekérvényesítő ereje pedig egyáltalán nem létezik, mivel semmilyen minisztériumban, semmilyen kormányzati intézményben nem dolgozik román nemzetiségű szakember.

            A Magyarországi Románok Kulturális Szövetsége, mint a hazai román civil szféra ernyőszervezete, kifejezi azon reményét, hogy a két ország közös erővel képes lesz értékelni a magyarországi román intézmények valós problémáit, számba venni a kétoldalú tárgyalások eredményeként meghozott korábbi döntéseket és azok megvalósítását. Ugyancsak bízunk abban, hogy a két kormány együttműködése által a magyar fél rövid időn belül végrehajtja a magyarországi románság felé tett korábbi vállalásait, mint például a román tudományos élet vagy a román nemzetiségi sajtó támogatása.

Jelen állásfoglalásunkat eljuttatjuk a magyar és a román külügyminisztériumnak, a két ország kisebbségi ügyekben érintett szerveinek és a sajtónak.

Gyula, 2012. augusztus 17.                                        MRKSZ Elnöksége

Săptămâna filmului românesc, la Budapesta

Declară-te român!!!

Invitaţie la filmul "Morgen", la Micherechi

După mulţi-mulţi ani din nou va fi cinematograf la Micherechi. Filmul „Morgen”, al regizorului Marian Crişan din Salonta, care a obţinut deja multe premii româneşti şi internaţionale, va fi prezentat pe 15 iulie, vineri, de la ora 21.00, la casa de cultură din Micherechi. Intrarea este liberă!

Pelicula „Morgen” a fost debutul în lungmetraj al regizorului Marian Crişan. Regizorul şi câţiva dintre actori, printre care şi protagonişti din Micherechi, vor fi invitaţii speciali ai evenimentului. După proiecţie, participanţii la film vor putea adresa întrebări regizorului şi actorilor.

Povestea filmului se desfăşoară în Salonta, oraşul de pe graniţa dintre România şi Ungaria. Personajul principal, Nelu (András Hatházi), este un agent de pază în vârstă de 40 de ani. Zilele trec la fel pentru Nelu, una după alta: pescuieşte dimineaţa, apoi merge la lucru, iar seara şi-o petrece acasă, împreună cu nevasta – Florica (Elvira Rîmbu). Trăiesc singuri, într-o gospodărie izolată pe câmpul de la marginea Salontei. Într-o dimineaţă, însă, Nelu pescuieşte ceva neobişnuit: un emigrant (al cărui rol îl joacă actorul turc Yilmaz Yalcin) care vrea să treacă graniţa ilegal. Fără să înţeleagă exact ce îi comunică străinul, Nelu îi promite că îl va ajuta să treacă graniţa „mâine”. Mâine, adică „morgen”…

Filmul a fost distins cu trei trofee la Festivalul de Film de la Locarno 2010 şi trei premii la Festivalul de la Salonic, premiul pentru cel mai bun regizor, cea mai bună interpretare – rol masculin: András Hatházi şi Yilmaz Yalcin, dar şi Premiul FIPRESCI.

E.I.

Scrisoare de mulţumire pentru spectacolul Adrianei Trandafir, la Jula şi Seghedin

Domnului Alexandru Arşinel

director

Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”

Bucureşti

Calea Victoriei nr. 33, sector 1

Tel./fax: +40/21.312.1029, +40/21.314.1979

secretariat@teatrultanase.ro

Stimate Domnule Director,

În zilele de 10–12 mai 2011, comunitatea românească din Ungaria a avut ocazia de a urmări, în două din centrele sale importante, Szeged (Seghedin) şi Gyula (Jula), piesa „Pasărea măiastră – Maria Tănase”, în interpretarea doamnei Adriana Trandafir. Spectacolul a fost adus printre noi la iniţiativa Institutului Cultural Român de la Budapesta, condus de doamna Brînduşa Armanca. Deşi acest spectacol este jucat de mai multe decenii, a fost pentru prima oară când spectacolul a avut loc într-o comunitate istorică, pentru acei români care, dintotdeauna, au fost uitaţi de istorie în afara hotarelor României. Aceste comunităţi, din Ungaria, Serbia, Bulgaria, Ucraina sunt, în bună parte, deja asimilate lingvistic şi cultural. De aceea am aşteptat cu emoţie acest spectacol şi nu am fost dezamăgiţi. O asemenea sărbătoare se întâmplă rar la noi! Astfel de evenimente culturale ne dau tăria de a face şi pe mai departe eforturi pentru a ne păstra limba, identitatea, filonul cultural.

Vă felicităm, domnule director, pentru modul în care actorii teatrului pe care îl conduceţi, şi, în special, doamna Adriana Trandafir, înţeleg să-şi facă datoria ca artişti români! Atât tema piesei lui George Sbârcea, punerea în scenă, cât, mai ales, trăirea interpretării protagonistei, au readus în sufletele românilor din Ungaria sentimentul apartenenţei la un popor cu valori culturale reale, proprii. Iar lacrimile de emoţie s-au transformat în recunoştinţă pentru acest adevărat festin estetic şi ne-au întărit credinţa că merită să rezistăm.

Avem convingerea că acest spectacol merită să fie vizionat în toate comunităţile istorice româneşti din jurul ţării, oricât de slabe identitar ar fi ele astăzi, deoarece calitatea, sinceritatea şi profesionalismul sunt elemente de bază ale regăsirii rădăcinilor noastre. Sperăm că şi cu alte ocazii vom avea privilegiul să asistăm la astfel de spectacole.

Cu mii de  mulţumiri, vă dorim mult succes în activitatea dumneavoastră şi a teatrului pe care îl conduceţi,

Scrisoarea a fost semnată de numeroşi români din Seghedin, Jula, Micherechi, Chitighaz, Otlaca-Pustă şi Bichişciaba

Jula, 13 mai 2011