Ecranul Nostru - 23 martie 2011: relatare de la ultima şedinţă a Autoguvernării Româneşti pe Ţară şi interviu cu vicepremierul Semjén Zsolt

„Ar fi foarte tristă şi săracă acea lume, în care nu ar fi naţiuni şi comunităţi naţionale”, a spus vicepremierul Semjén Zsolt, la unul din programele oficiale ale preşedinţiei UE, organizat pe 10 martie, la Fehérvárcsurgó. Acesta a vorbit în cadrul unui interviu difuzat şi de Ecranul Nostru despre problema etnobiznisului în Ungaria.

Semjén Zsolt

– Este o datorie morală a statului să acorde sprijin pentru dezvoltarea şi menţinerea minorităţilor, şi tot aşa are datoria să oprească fenomenele negative. Trebuie să recunoaştem că în Ungaria există un etnobiznis brutal, la fel cum există şi un biznis bisericesc. Diferite afaceri sunt înregistrate ca şi culte, numai pentru ca să fie scutiţi de impozite, sau taxe vamale etc. Problema în cazul minorităţilor este similară, şi a apărut imediat după schimbarea sistemului politic. Viziunea ultraliberală a deschis poarta etnobiznisului, deoarece apartenenţa la un grup etnic se face prin autodefinire. Dacă eu mâine mă declar pigmeu, atunci sunt pigmeu. Deci, asta este o absurditate. Sigur că este nevoie ca individul să-şi asume apartenenţa etnică, dar apartenenţa trebuie să aibă şi anumite criterii obiective. Numai atunci pot deveni membrul unui grup etnic, dacă prin naştere, cultură, limbă mă leg de grupul respectiv. Dacă nu cunosc cultura, limba unei comunităţi etnice, atunci nu pot face parte din ea. Degeaba  mă declar pigmeu, dacă nu cunosc cultura, limba pigmeilor şi nici măcar un strămoş de-al meu, nu a fost pigmeu. Deci pot să mă declar pigmeu, dar n-o să fiu. Problema este că statul acordă sprijin minorităţilor, şi bine că o face, dar unii abuzează de asta. Numai ca să intre în autoguvernări, odată se declară români, iar altădată ucraineni etc. Statul trebuie să oprească acest fenomen.  În multe ţări numai atunci faci parte dintr-o comunitate etnică dacă prin certificat de naştere poţi justifica că te-ai născut în ea, sau îi cunoşti limba şi cultura. Consider că acestea sunt nişte criterii obiective. Este o chestie dacă vrei să faci parte dintr-o comunitate etnică, şi este cu totul altceva, dacă respectiva comunitate vrea să te primească. Să vă spun un exemplu din domeniul cultelor. Nu este un drept automat ca cineva să fie catolic, dacă biserica catolică îl acceptă, atunci poate deveni catolic.  În relaţia dintre individ şi comunitate etnică, sigur că este importantă decizia individului. Dar există şi anumite criterii obiective, ca de pildă individul să cunoască valorile comunităţii respective. Abuzuri ca în Ungaria, în acest domeniu, nu există niciunde. De fapt, abuzurile religioase şi cele etnice merg împreună. Cu o lege a cultelor mai severă şi cu o lege a minorităţilor mai obiectivă s-ar putea exclude abuzurile. Situaţia actuală a acestui sistem de autoguvernări minoritare este de neconcepută. Ori în România, ori în Ucraina port tratative peste tot mi se spune, pe bună dreptate,  că situaţia de la noi este de neconceput, în această privinţă.  Este de neconceput ca în autoguvernări româneşti să fie neromâni.  Este datoria statului maghiar să excludă acest fenomen abuziv. Prima condiţie ar fi ca să nu fie suficient doar declaraţia unui individ, că el vrea să aparţină unei comunităţi etnice.